Mihai Eminescu

15 Ianuarie 2015

Dragii mei, poporul român are mulţi scriitori şi poeţi. Ei au scris povestiri şi poezii deosebit de frumoase, citite de oameni mari şi de copii, cu mare plăcere şi bucurie. Noi o să-i citim şi-o să-i învăţam pe toţi cu drag. Şi citindu-i o să fim mai învăţaţi, mai deştepţi, mai plini de simţire. Dar dintre toţi scriitorii care au trăit acum mai bine de un veac, pe doi trebuie să-i cunoaştem şi să-i iubim din toată inima, încă de pe acum.
Unul se numeşte Ion Creangă, iar celălalt Mihai Eminescu. Şi o să-i ţinem minte pentru că Ion Creangă a scris o poveste minunată, plină de haz, cu Harap-Alb, cu Gerilă, cu Flămânzilă, cu Păsări-Lăţi-Lungilă; tot el a povestit multe întâmplări pline de năzdrăvănii deosebit de vesele, ori duioase, din vremea copilăriei şi a tinereţii lui. Mihai Eminescu a scris şi el o poveste încântătoare cu Făt-Frumos-din-Lacrimă, dar mai ales a alcătuit poezii neîntrecut de frumoase. Aceşti doi mari scriitori au fost foarte buni prieteni. Se sfătuiau împreună, îşi citeau unul altuia poveştile ori poeziile. Discutau despre cărţile citite şi despre câte se întâmplă pe lume. Se iubeau şi se respectau.
Între dânşii, Eminescu şi Creangă îşi spuneau „bădiţă”, aşa, ca o dezmierdare: „bădiţă Ioane“, “bădiţă Mihai”. Bădiţa Ion era om voinic, corpolent, cu ochi pătrunzători, deosebit de vioi, de ageri. Purta barbă, iar părul îi era des şi cam aspru; vorba lui era toată plină de tâlc, de înţelesuri adânci şi adesea încărcată de haz, chiar atunci când povestea lucruri nu prea vesele. Ştia de minune să facă haz de necaz. Era ceea ce se cheamă un povestitor iscusit, fără pereche de iscusit. În preajma lui nu ţi se ura niciodată. Să tot stai şi să-l asculţi, să-l asculţi cum depăna firul fără capăt al celor mai minunate şi mai năstruşnice povesti şi povestiri. Potrivea aşa de bine vorbele, încât tot ce spunea despre împăraţi, despre Feţi-Frumoşi, despre Ilene Cosânzene ori zmei-paralei părea aievea. Îi şi vedeai trecând prin faţa ta.
Eminescu, bădiţa Mihai, avea o cu totul altă fire: era mai tăcut, mai gânditor şi, de multe ori, chiar trist. Frumos cum rar se află: smead la faţă, cu păr negru, bogat, cu ochi mari, adânci, melancolici, cu zâmbet bun, cu glas plăcut, melodios, cald şi blând, cumpănit, mângâios, când vorbea despre lucruri frumoase şi furtunos când povestea fapte săvârşite de oameni răi şi netrebnici.
Despre cei doi prieteni am vorbit noi în acestă săptămână, amintindu-ne de năzdrăvăniile lui Nică şi ascutând " somnoroasele păsărele ". Mânuţele noastre harnice au lucrat, cum au ştiut ele mai bine şi uite ce am realizat

Grupa mare A - Druta Georgeta si Pascalau Mariana

Galerie foto
15 Ianuarie 2015

Informări

• REGULAMETUL INTERN
• CONTRACT EDUCAŢIONAL
Contoar nr vizitari site
Vizitari: 47391
Vizitatori Online - 1
IP-ul tãu: 54.161.108.158
  • Lumi - Vineri: 06.00 - 19.00
  • Sâmbata: închis
  • Duminica: închis
  • Strada str. Păunului nr. 1
  • Oradea Bihor
  • Telefon:0359 410924
  • Copyright © 2013   Gradininta nr 27 Oradea